1.Dacă două mâini rebele
nu te-ar ţine orb mereu,
Te-ai opri în clipe grele
Și uitându-te la stele,
/: Ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu, Dumnezeu :/
2.Dacă două vechi zăvoare
Nu te-ar ţine surd mereu,
Ai şopti: Ce meşter, oare,
Scoate păsări cântătoare?
/: Şi ţi-ar spune orice floare:
Dumnezeu, Dumnezeu! :/
3.Dacă vraja-nstrăinării
Nu te-ar ţine rob mereu,
Ai șopti în largul zării:
Cine-i Tatăl îndurării?
/: Şi ţi-ar spune valul mării:
Dumnezeu, Dumnezeu :/
4.Dar de ţi-ai vedea veşmântul
Care-mbracă vechiul "eu",
Ai umplea de plâns pământul!
Și, primind cu drag Cuvântul,
/: L-ai simți în piept pe Sfântul
Dumnezeu, Dumnezeu :/
