Pe un drum bătut de piatră
O măicuță supărată
Mergea în baston plângând
Vorbea singura oftând
O oprii şi-o întreba-i
Maica ce supărări ai
Mergi pe drum posomorâtă
Tristă maica şi-amărâtă
Nu vezi pe-unde calci pământul
Nici nu ştiu unde ți-e gândul
Plângi că n-ai pe nimenia
Ori ți-e traista-n spate grea
Stai un pic şi te opreşte
Maică şi te hodineşte
Vin la mine maica mea
Să-mi povesteşti viața ta
Mi-a murit moşul de mult
Şi nu mai pot de urât
M-a mâncat singuratatea
E mai urâtă ca moartea
La baiat eu nu pot sta
Că nu mă vrea nora mea
M-am dus la fetele mele
Să stau la una din ele
Dar nu m-a primit niciuna
De-aia maică plâng într-una
M-au alungat fără milă
Mai rău ca pe o străină
Dacă aş fi stat la ele
Le ajutam la treburele
M-aş duce la casa mea
Dar nu pot sta singurea
Nu lasați pe drum părinții
Că o să vă bată sfinții
Ajutații dragii mei
Că şi voi veți fi ca ei
La un străin la un câine
Tot îi dai un colț de pâine
Cum să nu le dai speranță
La cei care ți-au dat viață
Mi-am luat drumuri pustii
Sunt uitată de copii
Plec maica unde-o vrea sfântul
Unde s-o sfârşi pământul
Oi muri lângă un gard
Cu boceluța la cap
S-o îndura cineva
Să mă-ngroape undeva
Cer atata dacă are
Doar un muc de lumânare
Să am lumina în groapă
Măcar pe lumea ailaltă
Să mă-ngroape lângă-un gard
Şi fără cruce la cap
Ca să nu mai ştie nimeni
C-am trecut şi eu prin lume
Nu lăsați pe drum părinții
Că o să vă bată sfinții
Ajutați-i dragii mei
Că şi voi veți fi ca ei
La un străin la un caine
Tot ii dai un colț de pâine
Cum să nu le dai speranță
La cei care ți-au dat viață
