Grăiesc prietenii pân sat
Că tu, mândră, m-ai lăsat, măi mândra me’
Ai, grăiesc prietenii pân sat
Că tu, mândră, m-ai lăsat, măi mândra me’
Ai, și grăiesc tăt pă ascuns
Că ți-ai aflat alt drăguț,
Că ți-ai aflat alt drăguț, măi mândra me’
Ai, noaptea, când pleci de la mine,
Altul pă brațe te ține,
Și nu ai mândră rușânie.
La mânăstire de lemn,
M-oi duce să te blăstăm, măi mândra me’
La mănâstire de lemn,
M-oi duce să te blăstăm, măi mândra me’
Ai, să te măriți, s-ai copchii,
Noaptea la mine să vii,
Noaptea la mine să vii, măi mândra me’
Ai, desculță și dezbrăcată
Cum vineai, când erai fată,
Când erai nemăritată.
A vini, mândră, o zî,
Când tu tătie le-ai plăti, măi mândra me’
A vini, mândră, o zî,
Când tu tătie le-ai plăti, măi mândra me’
Ai, c-ai pus mâna pe psăltire,
Și-ai jurat că țâi la mine,
Și-ai jurat că țâi la mine.
Ai, și atunci rău ți-a păre,
C-ai pierdut dragostea me’
Și ce-ai iubit nu poți ave’, măi mândră.
Lumea tătă de-ai umbla
Ca mine nu-i mai afla, măi mândra me’
Lumea tătă de-ai umbla
Ca mine nu-i mai afla, măi mândra me’
Ai, să margă pă drum ca mine
Și să-ți știe gându-n tine,
Și să-ți știe gându-n tine.
Știut-am, mândră, doar eu
Ce zace-n sufletul tău,
Bănuiesc și-mi pare rău, măi
Ai, știut-am, mândră, doar eu
Ce zace-n sufletul tău,
Bănuiesc și-mi pare rău, măi.
