Mandruta frumoasa,
Floarea mea aleasa,
La noapte la poarta,
Nu iti pui lacata. (bis)
La poarta eu pun zavorul, mai badita,
Ca sa il deschizi cu dorul, bade-al meu,
Sa nu te-auda vecinii, mai badita,
Si sa nu te latre cainii, bade-al meu.
Mandruta nici cainii,
Nici macar vecinii,
Calea nu mi-or tine,
Ca sa vin la tine. (bis)
Stiu bade gura iti place, mai badita,
Nimeni calea nu-ti intoarce, bade-al meu,
De-as pune zece lacate, mai badita,
Ca hotul le-ai sparge toate, bade-al meu.
Focul ce ma frige,
Numai tu-l poti stinge,
Cu a ta gurita,
Boaba de fraguta. (bis)
Ti l-as stinge, ti l-as stinge, mai badita,
Barbatul la piept ma strange, bade-al meu,
Si ma strange cu dulceata, mai badita,
Pana-n zori de dimineata, bade-al meu.
Mandruta la poarta,
De-ai sa iesi o data,
Dragostea furata,
N-o uiti niciodata. (bis)
Du-te bade, alta-ti cata, mai badita,
Ca-s nevasta maritata, bade-al meu,
Si de s-a trezi barbatul, mai badita,
Alearga cu tine satul, bade-al meu.
Dulce-i dragostea furata, dor si dor,
La poarta fara lacata, dor si dor,
Dar unde îi pus zavorul, dor si dor,
O deschide numai dorul, dor şi dor.
