Douăzeci de primăveri
Le-am avut, bade, mai ieri,
Așa repede-au trecut
De nu știu de le-am trăit,
Pân' mai ieri purtam codiță,
Astăzi poart-a mea fetiță.
Cine-mbătrânește omul?
Numai dragostea și dorul,
Că dorul unde se pune
Face inima cărbune,
Te scoală noaptea din pat
Și umbli nebun prin sat.
Dorul care l-am dus eu
Ca pământu-o fost de greu
Că prea mulți ani am iubit
Pe cine n-o trebuit,
De-aș putea să-ntineresc
Aș ști pe cin' să iubesc,
Dar nimic nu mai pot face,
Timpul nu se mai întoarce.
Trecui azi pe la cismea..
Trecui azi pe la cișmea măi
Văzui tinereţea mea, măi
Văzui tinereţea mea, nu ştiu unde se ducea
Tinereţe vezi cum eşti, unde oare te grăbeşti, măi.
Strofa 2:
Mi-a văzut-o sufletul, măi
S-o întoarne nu putu, măi
Şi-a văzut-o inima, n-a putut-o înturna
Tinereţe vezi cum eşti, unde oare te sileşti, măi.
