1.Suavă ca floarea de câmp
Plutește prin timp ca o zână,
Frumoasă, cu tâmpla de-argint,
Dar... niciodată bătrână!
Cu mersul ușor legănat
Își face din zare năframă,
Cu zâmbet pe față-nchinat -
Și soră, și fiică și mamă...
REFREN
Ea însăși fiind legământ,
A vieții divine scânteie,
Menirea și-o poartă zâmbind,
Frumoasa și tandra femeie...
2. În clipa când lacrimi îi curg,
În taină le-ascunde și râde.
Și pleacă cu ele-n amurg.
Ca nimeni s-o afle că plânge.
O știe și vântul din crâng
Și iarba din vale-o cunoaște.
Când trece cărări legănând,
De dorul ei frunza renaște.
