O de-aş avea aripi să zbor
Ca porumbelul zării,
Să trec dincolo de furtuni,
De valurile mării.
În Domnul să mă odihnesc
De-atâta apă sare,
Şi sufletul să-mi răcoresc
Ca cerbul la izvoare.
Cor: O,de-aş avea aripile porumbelului,
Aş zbura departe,departe,
Aşa ca şi David să cânt Spre slava Domnului,
Că m-a scăpat de chinul cel de moarte.
Sătul de tot ce-i pe pământ,
De-atâta răutate,
David dorea un loc mai sfânt
Afară din cetate.
Pe vremea lui, ca şi acum,
Cetatea era plină ,
De oameni răi şi păcătoşi,
Ce strică şi dezbină .
Înşelători şi mincinoşi
Cum nu se poate spune,
Aşa erau pe vremea lui
Cei plini de-amărăciune.
De-aceea el dorea nespus
Odihnă,mângâiere,
Să fie strămutat şi dus,
Departe de durere.
El nu avea aripi de zbor,
Dar nouă Îndurarea
Ne-a dat aripi de porumbel,
La toată adunarea.
La Domnul nostru am găsit
Odihnă,mângâiere,
Când am strigat,
El ne-a trimis
De sus din cer,putere.
