Iubita mea din toate câte-au fost
Şi câte vor mai fi de-acum sub soare
Te-am învăţat amarnic pe de rost
Tu cea dintâi şi ultima-ntâmplare
Eu nu ştiu dacă am avut noroc
Iubirea noastră-i fără de regie
Dar zilnic noi avem acelasi loc
În trenul ce-a pornit spre veşnicie
R: Dragostea-i destin străvechi
Cu cireşe la urechi
Ne iubeşte dulce-amar
N-are vreme de cântar
Eu nu ştiu dacă-i bine sau e rău
Dar de-am trăi în veacuri separate
Aş cere să mă nasc în veacul tău
Căci fără tine viaţa nu se poate
Şi când visez în noapte uneori
Că te răpeşte o străină zare
Îţi jur pe toate sfintele ninsori
Pedeapsă ca aceasta nu-i mai mare
Iubita mea, cândva, într-adevăr
Într-un târziu neliniştit de vară
Vom fi ca două jumătăţi de măr
Uitate pe o bancă într-o gară
Şi chiar de-ar fi să vină cineva
Să le lipească simplu înc-o dată
Întregul măr din nou va lumina
Căci n-am trişat iubirea niciodată
