Îmi tremură creionul și hîrtiea
Și mîna dreaptă care azi vā scriu
A înverzit și codrul,și cîmpiea
Dar mie-mi pare tot în jur pustiu
Vā scriu cā trāesc bine am de toate
Dar uneori mā încearcă inima
Cāmi amintesc cā nu vā am aproape
Așa scriind mā îniacā lacrima
R
Cāci v-am crescut,vam legānat
Cum numai Dumnezeu mā știe
Sā știti copii cāmi pare rāu
N’aveti o poalā de Hîrtie
Și nu găsiți un pic de vreme
Sāmi scrieți vreo două cuvinte
Sau să veniți mi-e dor de toți
La fată nu vă mai țîn minte
De cîtā vreme n-ați mai fost pe-acasā
Sămi mai alin durerea,inima
Să povestiți cā viața e frumoasă
Deaveti cu ce trāi și ce mînca
Cāci ați zburat ca niște pāsārele
Printre străini fācutati cuiburi noi
Dulicele mele scumpe pāsārele
În care țarā caldă sunteți voi
R
Veniți copii,veniți acasă
Acum cît mai aveți la cine
Cāci cine știe scumpii mei
Cā poate noi mai fi ca mine
Satunci,atuncia dragii mei
N-o sā gāsiti decît pe poartă
Un lanț cun lacāt ruginit
Fîntîna cea din prag secată
