Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
nici cât e ceasul, nici ce gânduri am,
mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
să nu vad frunzele cum cad din ram.
Fă focul şi preumblă-te prin casă,
fără să spui nimic nici un cuvânt,
vreau să mă simt la tine ca acasă,
să nu simt frunzele cum zboară-n vânt,
cum zboară-n vânt.
Refren :
Iubito în noaptea asta–mpărătească
numai tăcerea las-o să vorbească. (bis).
Învăluită-n straie de culcare
aşează-mi-te-alăturea c-un ghem,
şi deapănă încet fără-ncetare,
să n-aud frunzele sub paşi cum gem,
sub paşi cum gem.
Fereşte-ma în preajma ta de vasta
urgie-a toamnei care bântuie,
şi nu mă întreba în noaptea asta
de ce ma înspăimânta frunzele, frunzele.
Refren
