Zbuciumați prin lumea mare
căutăm un loc sub soare,
Dar ne ține-un legământ
de-acel prag, de-acel pământ.
Poartă-n suflet fiecare
colțul său din Casa Mare
Tu, Marie, tu, Ioane -
busuioc de la icoane.
Am plecat ca visul vara,
dintr-un sat, lăsându-mi țara.
Casa mea cu mici ferestre,
unde ești? ce dor îmi este!
Cât lumina-i de la soare,
omu-i bun și suflet are,
Dar ne poartă și își duce
fiecare a sa cruce.
Cât lumina-i la fereastră
Căutăm prin viața noastră
Ce-am avut,ce-am pierdut
Ce rămâne ve făcut
Am plecat ca visul vara,
dintr-un sat, lăsându-mi țara.
Casa mea cu mici ferestre,
unde ești? ce dor îmi este!
